Back

Am revenit la viata...ei, nici chiar asa. Exagerez un pic. Ma bucur ca sunt bine, ca incet incet am scapat de toata raceala si ca acum chiar daca nu am terminat de tot cu ea, cel putin pot iesi cateva minute din casa sa pot respira aer proaspat....poluat.

Tot ce a fost interesant in zilele acestea de "concediu" acasa, ei bine nu a fost. Nu am trait aventuri, nu am facut nici o prostie, nu pot spune ca am interactionat cu alti oameni. Insa televizorul mi-a stat la indemana si am urmarit mai tot ce se intampla in tara. Nu pot spune ca mi-a placut tot ce am auzit, asa ca am mai schimbat din cand in cand cu dvd-ul pe fime, in special desene animate din mica mea colectie personala. Cam asa mi-am petrecut timpul. 

Dupa week-end urmeaza o saptamana palpitanta la serviciu in care voi afla cine ce a mai facut, ce mai e nou, ce prostii s-au mai intamplat, care a mai dat-o in bara....o sa am ce asculta si acolo.

Va urez week-end placut, cu vreme frumoasa si distractie multa.

Be back soon

Raceala si-a facut de cap cu mine. M-a prins si m-a ametit, mi-a dat frisoane si dureri de cap. Langa mine zace punga enorma de medicamente. Ma uit la ele ca si cum as fi un cobai. Bine ca nu suntem in epoca in care inca se mai faceau teste pe medicamente. 

Ca sa-mi fie mai usor, ma gandesc ca iau tic-tac sau bomboane M&M, chiar daca ma voi stramba precum copii mici atunci cand mama vine si le da medicamentul. Acum ma bucur de tot rasfatul de care am parte, supa calda si delicioasa, micile deserturi, dupa-amiezi de somn si odihna.... Profit si eu pana ma voi face bine din nou. Pe urma tot la serviciu va trebui sa ma intorc.

But I'll be fine and I'll be back as soon as I get better.

time passing by

Inca o saptamana a trecut si nu stiu unde s-a dus timpul. Ce am facut eu? Ce am realizat? Nu stiu. Simt ca si cum  nu as fi facut nimic. Rutina din fiecare zi ma face sa simt ca si cum timpul a trecut pe langa mine. Si asa a trecut o zi, o saptamana, luna, an.....Inca un an se va mai adauga varstei mele. Deprimant.

Week-end-urile trec atat de repede, parca acum cateva minute a fost vineri. Timpul trece repede, ami repede decat miscarea norilor pe cer, mai repede ca vantul. Ne afundam in probleme, griji si nu ne dam seama ca trece pe nesimtite pe langa noi. As vrea sa zic "stai pe loc, doar cateva ceasuri".

For Valentine's

Un copil

Cineva mi-a spus ca ma comport ca un copil. Da, imi place sa fiu si copil. De ce nu? Sunt copil in intimitatea mea, in preajma cunostintelor apropiate. Imi place sa rad, sa glumesc, sa ma joc cu prietenii fotbal cu mingea de tenis prin casa (e mai distractiv cu o minge mai mica), lucruri din astea care scot la iveala copilul din mine. Si ce daca imi place sa ma mai uit si la un desen animat? Cu totii ati urmarit Nemo sau Ice Age cand si-au facut aparitia pe marele ecran si din cand in cand sunt sigur ca inca mai urmariti Tom si Jerry deoarece va aduc aminte de copilarie. Am momentele mele de infantilitate.

Insa nu intotdeauna imi manifest aceasta imaturitate. In viata se zi cu zi, oamenii cu care socializez, comunic, dezvolt relatii la locul de munca, ma considera a fi o persoana serioasa, de incredere, matura in gandire, o persoana care stie sa glumeasca atunci cand trebuie si nu exagereaza. Imi iau sarcinile in serios, responsabilitatile pe care le am...Nu ma copilaresc in public si nu o voi face niciodata. 

 

Copilaria si maturitatea ma completeaza ca persoana, imi formeaza personalitatea. Chiar daca nu voi mai reveni niciodata la copilarie, chiar daca nu voi mai putea sa dau timpul inapoi, pastrez in mine o mica parte a unui copil ce a fost odata.

Vreme pacatoasa

Nu mai reusesc deloc sa inteleg ce se intampla. Ori este soare si frumos, ori este frig.
It's a total mess. 2-3 zile scot haina de primavara din sifonier, iar apoi revin la cea de iarna. Asa si cu pantofii...M-am saturat de schimbul asta. E ca si cum m-as plimba pe un podium la o prezentare de moda. Deja in ultimele zile au fost doua persoane care m-au intrebat daca haina mea de iarna este noua. What???? Unde au fost toata iarna cand am venit cu aceeasi haina pe frigul naprasnic? In final....nu mai conteaza asta.

In ce anotimp suntem noi? Deja sunt confuz. E ca si cum cineva acolo sus da cu banul si spune: "Ia sa vedem cum va fi vremea astazi". Daca iese cap, va fi vreme frumoasa, iar daca este pajura, va fi urat, mohorat si frig.
Toate schimbarile astea de vreme ma vor conduce la o raceala groaznica. Incerc sa ma feresc cat pot, iau medicamente, dar in final tot o sa ajung cu compresa pe frunte si termometrul in gura. Nu am cum. In final o sa ajunga si la mine acest virus ingrozitor care ma va tine cateva zile in pat. Deja cativa colegi de-ai mei sunt darnici si ne dau si noua cate un pic, asa ca sa nu sufere numai ei. Sunt tare draguti cand fac astfel de "cadouri".

Avti grija de voi, feriti-va de firg si umezeala, luati vitamine....you know.

Just today

Today I am going to forget who I am, forget all the bad things that happen
I'm going to think what a beautiful world we live in
And I'm going to travel in my mind in every corner of the world
And see all the things there is to see
All the peoples, the animals, the wonderful cascades, the green forests
All those colorful butterfly's....
I'm gonna taste the freedom through my eyes
I will fly through the blue sky, among the clouds, get close to the sun and the stars
So beautiful, I can almost touch them
And my wings won't fall and I'll go higher and higher
Until I'll get lost in the universe
....................
When I wake up I will say
"This was a wonderful journey, I'll do it again sometimes".

Cand lucrurile nu merg asa cum vrei....

Stau in scaunul meu din birou si ma gandesc "in sfarsit un moment de respiro". A fost o zi infernala, desi inca nu s-a terminat. O multime de probleme pe care le aveam de rezolvat astazi nu au iesit asa cum imi planificasem. Nu este ziua mea, ziua mea buna. Problemele sar din stanga si din dreapta, parca nu se mai termina, sarcini de rezolvat, inca un pic si simt ca-mi ies din fire. Acum incerc sa ma relaxez. Am sarit peste masa de pranz, nu vreau sa mai ma intalnesc cu nici un coleg. Fiecare are ceva de zis, fiecare imi cere ceva. M-am inchis in intimitatea biroului meu si incerc sa admir privelistea de la geamul meu. E atat de placut. Privesc Dambovita cum curge usor si parca imi doresc sa fiu intr-o barca sa alunec pe ea, sa vad unde ma duce. Doar de curiozitate. Dorinta de necunoscut este atat de atragatoare in astfel de momente, simti nevoia sa explorezi, sa uiti de lumea din care faci parte si sa pornesti intr-o calatorie fara sfarsit.
.....momentul de respiro s-a incheiat. La usa se aude un ciocanit. Dupa o mica deschizatura isi face aparitia un colegul meu cu parul lui des si aranjat ciudat. Ce mai vor de data aceasta, nu stiu.

momente de nimic

Week-end-ul a trecut atat de repede asa cum a si venit. Nu mi-am programat nimic. Nu stiam ce sa fac. Programul tv nu-mi ofera nimic interesant cu imensitatea lui de canale pe care in momente ca acestea le consider inutile. Vremea nu tine cu mine, nu tine cu nimeni. Activitati in aer liber as fi vrut sa fac. Frigul mi-a alungat toate aceste dorinte, o plimbare in parc, intalniri cu prietenii...nu mai vroiam. Internetul parca ma obosea si el. Nu aveam chef sa-mi petrec timpul in fund la calculator. Nu aveam chef de nimic. Si vraful mic de carti pe care nu l-am citit nici pana in acest moment ma facea sa ma simt din ce in ce mai plictisit.
Nimic nu ma putea scoate din aceasta stare, telefonul nu suna...totul era linistit. Mi-am pus haina pe mine si am hotarat sa infrunt frigul de afara. Ningea un pic. M-am plimbat fara sa-mi dau seama care este destinatia mea. Am tot mers. La un moment dat am ajuns intr-un mall. Am intrat sa imi incalzesc un pic sufletul inghetat de vreme.
Lume multa inauntru, dar nu imposibil de circulat. Am intrat din curiozitatea mea innascuta pentru carti intr-o librarie si m-am plimbat printre raioane. Dupa minute bune am tot stat si m-am gandit ce as mai putea sa cumpar. Sa fie oare o carte de bucate? Din biblioteca mea lipseste asa ceva. Nu pot spune ca stiu sa gatesc foarte bine, dar totusi nu am avut plangeri la acest capitol. Am cumparat-o. Acum mai tebuie sa gasesc timpul de care am nevoie pentru a ma darui artei culinare.